Cum s-a născut revista SATUL
Descoperă cum s-a născut ideea de a crea o revistă dedicată satului românesc tradițional.
Lângă focul de tabără, la o stână din satul Paloș Ardeal
Dragi cititori,
În august 2008, am avut ocazia de a participa la o tabără de fotografie din cadrul unui proiect care s-a numit “Hai la ţară! – Tradiţia anotimpurilor”. Organizatorii (Eco Club Montan “Carol Lehmann” Brasov (ECOL) – în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brașov), tineri şi entuziaști, mi s-au părut geniali, de când am auzit de iniţiativa lor la radio, fapt pentru care m-am înscris şi eu la concurs. În etapa de primăvară „m-au ocolit”, dar în cea de vară, fotografiile mele le-au atras atenţia şi m-au selectat.
O să vă povestesc pe scurt.
Tabăra a avut loc în Paloş Ardeal – un sat din comuna Caţa, cam la două ore distanţă de Braşov, mic – cu doar patru străzi, situat între dealuri, cu oameni simpli şi harnici care păstrează obiceiuri vechi, precum oieritul şi apicultura şi unde timpul parcă stă pe loc.
Preţuiesc această experienţă din mai multe motive, dar în primul rând pentru că am avut ocazia să gust din plin din simplitatea vieţii la ţară. De exemplu, odată ajunşi în sat, am fost transportaţi cu “balena” – remorca pentru fân ataşată tractorului - cca 5 km sau mai mult, până în inima dealurilor din zonă.
Acolo, ne-am petrecut noaptea cu cortul lângă o stână şi, alături de ciobani, am băut lapte de oaie şi de vacă, am mâncat tradiţionalul bulz, am desluşit tainele procesării laptelui în “laboratorul” improvizat de ciobani, am ascultat la gura focului cântecele lor din fluier şi am depănat poveşti fel-de-fel sau am ciulit urechile la fiecare lătrat al câinilor pentru că, acolo, vizita urşilor e lucru obişnuit.
A doua zi, începând cu ora 5 dimineaţa, am asistat la ritualul de mulgere a oilor, care-i treabă serioasă, din moment ce, dacă nu-i făcută, oile nu mai dau lapte anul următor – după cum ne-au explicat ciobanii.
Apoi, am coborât din nou în sat, unde am vizitat o familie de apicultori şi stupii din grădină. Aşa am înţeles şi câteva din tainele acestui vechi meşteşug; am văzut chiar și un stup tip coșniță, așa cum se foloseau în trecut și am aflat că fumul calmează albinele. În plus, am mâncat miere pe săturate şi am gustat şi fagure natural.
Seara, ne-am retras la vorbă în şura plină cu fân şi am vizionat fotografiile făcute peste zi, care au fost proiectate pe un panou improvizat. Se crease un mix între vechi şi nou, între modern şi rustic, de-a dreptul amuzant. Era clar că tehnologia noastră modernă contrasta enorm cu atmosfera de acolo; ne-a demonstrat-o un şoarece plictisit sau agasat că i-am invadat teritoriul, sărind dintr-un coş cu porumb şi speriindu-ne un pic.
De ce v-am povestit toate astea?
Pentru că experienţa în sine, locurile şi oamenii pe care i-am cunoscut cu acea ocazie m-au readus mai aproape de frumusețea şi simplitatea vieţii la ţară.
Mai mult decât atât, m-au inspirat să aprofundez “subiectul” și, în iunie 2009, s-a născut revista bilingva SATUL (marcă înregistrată) - pentru promovarea tradiţiei şi culturii din mediul rural. Aceasta e plămădită cu suflet, se coace în ritmul firesc al anotimpurilor și e despre oameni care cred în valorile care au rost. Te poartă prin satele copilăriei și îți aduce aminte de casa, obiceiurile, bucatele, meșteșugurile și povețele bunicilor.
Le mulţumesc organizatorilor proiectului « Hai la ţară! », pentru că de la ei a pornit totul, apoi partenerilor noştri, colaboratorilor, sponsorilor, prietenilor fotografi şi tuturor celor care au decis să ne sprijine, într-un fel sau altul, încă de la primele numere.
Doar câteva exemple mai jos:
Bine aţi venit în lumea firească a satului!
de Ana A. Negru
Foto: Mihai Stoica, Ana A. Negru
O să vă povestesc pe scurt.
Tabăra a avut loc în Paloş Ardeal – un sat din comuna Caţa, cam la două ore distanţă de Braşov, mic – cu doar patru străzi, situat între dealuri, cu oameni simpli şi harnici care păstrează obiceiuri vechi, precum oieritul şi apicultura şi unde timpul parcă stă pe loc.
Preţuiesc această experienţă din mai multe motive, dar în primul rând pentru că am avut ocazia să gust din plin din simplitatea vieţii la ţară. De exemplu, odată ajunşi în sat, am fost transportaţi cu “balena” – remorca pentru fân ataşată tractorului - cca 5 km sau mai mult, până în inima dealurilor din zonă.
Acolo, ne-am petrecut noaptea cu cortul lângă o stână şi, alături de ciobani, am băut lapte de oaie şi de vacă, am mâncat tradiţionalul bulz, am desluşit tainele procesării laptelui în “laboratorul” improvizat de ciobani, am ascultat la gura focului cântecele lor din fluier şi am depănat poveşti fel-de-fel sau am ciulit urechile la fiecare lătrat al câinilor pentru că, acolo, vizita urşilor e lucru obişnuit.
A doua zi, începând cu ora 5 dimineaţa, am asistat la ritualul de mulgere a oilor, care-i treabă serioasă, din moment ce, dacă nu-i făcută, oile nu mai dau lapte anul următor – după cum ne-au explicat ciobanii.
Apoi, am coborât din nou în sat, unde am vizitat o familie de apicultori şi stupii din grădină. Aşa am înţeles şi câteva din tainele acestui vechi meşteşug; am văzut chiar și un stup tip coșniță, așa cum se foloseau în trecut și am aflat că fumul calmează albinele. În plus, am mâncat miere pe săturate şi am gustat şi fagure natural.
Seara, ne-am retras la vorbă în şura plină cu fân şi am vizionat fotografiile făcute peste zi, care au fost proiectate pe un panou improvizat. Se crease un mix între vechi şi nou, între modern şi rustic, de-a dreptul amuzant. Era clar că tehnologia noastră modernă contrasta enorm cu atmosfera de acolo; ne-a demonstrat-o un şoarece plictisit sau agasat că i-am invadat teritoriul, sărind dintr-un coş cu porumb şi speriindu-ne un pic.
De ce v-am povestit toate astea?
Pentru că experienţa în sine, locurile şi oamenii pe care i-am cunoscut cu acea ocazie m-au readus mai aproape de frumusețea şi simplitatea vieţii la ţară.
Mai mult decât atât, m-au inspirat să aprofundez “subiectul” și, în iunie 2009, s-a născut revista bilingva SATUL (marcă înregistrată) - pentru promovarea tradiţiei şi culturii din mediul rural. Aceasta e plămădită cu suflet, se coace în ritmul firesc al anotimpurilor și e despre oameni care cred în valorile care au rost. Te poartă prin satele copilăriei și îți aduce aminte de casa, obiceiurile, bucatele, meșteșugurile și povețele bunicilor.
Le mulţumesc organizatorilor proiectului « Hai la ţară! », pentru că de la ei a pornit totul, apoi partenerilor noştri, colaboratorilor, sponsorilor, prietenilor fotografi şi tuturor celor care au decis să ne sprijine, într-un fel sau altul, încă de la primele numere.
Doar câteva exemple mai jos:
Bine aţi venit în lumea firească a satului!
de Ana A. Negru
Foto: Mihai Stoica, Ana A. Negru
