Pâine cu suflet de la tanti Ana

Suntem pe Dealul Mare din Holbav, unde casele sunt rare şi neelectrificate. Oamenii trăiesc simplu, au pământ pe care-l cultivă lângă casă, au animale.

Tanti Ana, la cei peste şaptezeci de ani ai săi, are căsuţa ei aici, pe care o gospodăreşte împreună cu fiul ei şi cu cei doi nepoţi. Au pe lângă casă tot ce le trebuie: grădină cu legume, păşune, porci, vacă, o pereche de boi, găini, pisici, câini. Şi, mai ales, au cuptor de făcut paine. Cineva din sat obişnuia să le construiască, însă acum e bătrân.

Pentru că e sâmbătă dimineaţa, e zi de făcut pâine. Tanti Ana spune că să faci o pâine cu adevărat bună, durează aproape o zi întreagă. Rețeta completă, aici.

Începe prin a frământa aluatul cu plămădeala pregătită dinainte. Face treaba asta mai mult de jumătate de oră şi într-un ritm din ce în ce mai energic, de parcă ar transmite o poveste. Apoi, îl lasă să se odihnească, timp în care pregăteşte gătejele şi lemnele pentru cuptor.




Face focul şi aşteaptă până rămâne doar jăraticul, pe care apoi îl scoate într-o găleată şi lasă cuptorul încins, gata pregătit.



Tanti Ana aduce apoi aluatul crescut şi începe a-l împărți și modela, de data asta uşor, de parcă ar apuca un copil. Îi ies patru pâini mari şi rotunde, pe care le mai lasă un pic la crescut și apoi le pune pe lopata de lemn şi le dă drumul în cuptor.






De-acum durează două ore până ce pâinea e gata, pentru că “o pâine nu iese bună, dacă e doar încălzită”; ea trebuie coaptă lent.

Oamenii ca tanti Ana cunosc ritmul firesc al lucrurilor şi nu-l grăbesc în niciun fel; ci îl respectă şi îl trec prin sufletul lor, ingredient fără de care, viaţa ar fi searbădă, nu-i aşa?



Text şi foto: Ana A. Negru