Máté Károly din Corund – povestea unui meșter în iască
În prezent, doar 5 din 300 de familii din Corund mai prelucrează iască.
D-nul Máté Károly arătându-ne iască gata întinsă, numai bună de croit
Au rămas cam 76 de familii care știu acest meșteșug, dar sunt bătrâni (75-80 de ani) și nu mai lucrează. Ei doar mai povestesc despre cum a fost acum 30 de ani...
Mi-au trebuit 40 de ani ca să învăț meseria asta", spune d-nul Máté. "Am învățat de la părinți, de la frați, de la unchi. Asta e o meserie pentru care-ți trebuie talent, pricepere, răbdare – atât la cules, cât și la prelucrare, apoi, la vânzare."
D-nul Máté are doi băieți. Amândoi știu meșteșugul. Și soția îl ajută mult. "Eu culeg ciuperca, o prelucrez, iar la presare, mă ajută nevasta. Tot ea croiește cravatele, de exemplu."
A mai învățat și pe alții să lucreze. Are câțiva ucenici la Budapesta, la Balaton. Spune că nu lucrează chiar atât de bine ca el, dar se descurcă. Tot d-nul Máté e și cel care le furnizează materia primă. "Ei fac lucruri mai migăloase, cu material puțin, dar le vând scump. Eu pun material mult și vând ieftin, deși ar merita mult mai mult…"
D-nul Máté Károly ne-a dezvăluit din tainele și greutățile acestui meșteșug.
Cum, când și de unde se culege iasca
"Încă de când aveam 15 ani, mergeam cu tatăl meu prin munți și pășuni să căutăm iască. Fiind departe, rămâneam să dormim în pădure, până când găseam suficient material.
Iasca e de găsit pe copac de fag, la altitudini de 700 – 1400 m. În Ungaria, spre exemplu, nu există, pentru că nu e altitudine așa de înaltă și nici pășuni ca la Petroșel sau Târgu Jiu, Munții Apuseni, Baia Mare, Tisa, Ucraina.
Am un cățeluș pe care-l iau cu mine la cules. L-am învățat ca atunci când dau iasca jos din copac înalt, chiar și de 20 de m, să fugă și să mi-o aducă. La fel ca la vânătoare.
Când mergem la cules, facem zilnic 20 – 30 – 40 km, că de la un copac la altul sunt 4 – 5 km. Nu este o ciupercă ușor de găsit. Trebuie știut locul.
Cel mai bine se merge la cules toamna, pentru că nu este ursoaică și nici câini la stână. În plus, toamna e frunza căzută din copaci și se vede mai bine pădurea.
Copacii în care crește bine iasca sunt mai la pășune, nu în mijlocul pădurii, pentru că trebuie să primească și soare; altfel, materialul nu se întinde la prelucrare."
Greutățile acestui meșteșug
"Cred că peste vreo 20 de ani, meseria asta va dispărea, pentru că nu găsim material.
Anul ăsta nu a fost recoltă. Nici primăvara, nici vara. Poate toamna, dacă o să fie ploaie.
Plătesc 500 – 800 – 1000 lei până la Motru, Târgu Jiu, apoi mă mai costă să stau o săptămână acolo ca să culeg și n-am câștig aproape deloc. Pe an, găsesc 10 – 20 de bucăți de iască de calitate foarte bună, iar din cele mici, din care de obicei facem frunzele, găsim 100 – 200 bucăți."
Modul de prelucrare
"Toată iasca are în ea vierme. Cea care nu are, înseamnă că nu e bună, că e otrăvitoare.
După ce o culeg, o pun în lada frigorifică înfășurată în nailon și cu pătură deasupra, timp de 3 săptămâni ca să ‘fiarbă’ viermele în ea. După 3 săptămâni, se dă la aer. Când eram copii, găinile mâncau viermii din ele. Acum curățăm iasca cu aparatul de spălat cu presiune, cu care curățăm și mașina. Iasca se lasă afară la uscat, pe timp nelimitat. Se poate păstra pe vecie; nu are termen de expirare, dacă e uscată bine. Trebuie să primească tot timpul aer, să nu prindă umezeală. Produsele din iască trebuie ferite de apă și foc.
Ca și mod de prelucrare, prima dată lucrez cu secera, care trebuie să fie bine ascuțită."
Iasca se curăță bine cu secera, pentru că trebuie găsit miezul, «carnea», cum zice d-nul Máté și culoarea trebuie să fie la fel pe toată suprafața, pentru că atunci înseamnă că e crescută în același timp – primăvara, vara sau toamna.
După ce se curăță iasca cu secera, se taie felii și se bate puțin, ca să se facă mai moale. Apoi se întinde și, din nou, se bate puțin, după care iar’ se întinde.
Materialul pe care ne-a făcut demonstrația avea 1 an jumătate și de-asta nu se întindea prea bine.
În iasca tânără, de obicei ștanțează frunzele ornamentale.
Elementele decorative se lipesc cu clei de oase.
D-nul Máté Károly cultivă și floare de colț; are în grădină. O folosește la decorarea produselor.
"Vara nu pot să lucrez, că am magazin. Dar iarna, fac.
Ca și timp de prelucrare, îmi trebuie cam 2 – 3 săptămâni să tai la bucăți un sac de iască. Apoi, se alege materialul: din ce fac cravate, din ce pălării, șepci, genți etc. După ce ai selectat materialul, îl întinzi și începi să lucrezi.
Pentru prelucrarea unei pălării, de exemplu, se întinde bine iasca, se pune pe formă și două zile se lasă așa. Apoi, o preia nevasta, o măsoară, croiește. Niciodată nu am măsurat timpul. N-aș putea spune cât îmi ia să fac o pălărie. Lucrăm seara și chiar noaptea la 2:00 sau la 3:00. Ziua nu putem lucra, că ne vizitează oamenii.
La prima folosire, dacă mă grăbesc, pun iasca în apă caldă cca 4 – 5 ore, ca să se înmoaie. Dacă nu e grabă, atunci pot s-o las în apă rece de seara până dimineața. Nu e bine nici să fie prea udă, că atunci nu pot s-o țin, iar dacă nu e suficient de udă, nu se întinde. Deci trebuie să știi cât s-o lași ca să poți lucra cu ea."
Ștanțele din lemn cu motive decorative (lalea, frunze, flori de colț, cerbi, trifoi cu patru foi, frunze de stejar și ghinde, câini, urși, cai, mamuți, pești etc.) și aproape toate uneltele (mai puțin două seceri) sunt moștenite de la părinți, bunici și de la unchiul său.
Înainte, ștanțele se făceau și din ceramică.
Formele pe iască se obțin prin presare cu fierul de călcat. Culoarea maro închis se obține prin presare mai îndelungată, dar ușor, ca să nu se ardă.
Ce se poate face din iască
Produsele d-lui Máté Károly sunt pălării, șepci, cravate, mileuri, genți, magneți pentru frigider (șoricei simpatici, flori) etc.
Cravate din iască
A trimis multe produse în Canada, Australia, Austria, Ungaria, Italia, Germania, Franța.
D-nul Máté Károly vinde iască și ca materie primă, gata întinsă, prețul fiind de 400 lei / mp.
Iasca cea mai mare pe care o are a fost culeasă acum 26 de ani din Maramureș și este de foarte bună calitate.
Spune că ar ieși cam două pălării din ea.
Fâșiile subțiri care-i rămân de la prelucrarea iascăi le dă la apicultori pentru foc, întrucât din ele iese numai fum și acesta e folosit la calmarea albinelor când apicultorul deschide stupul.
D-nul Máté ne-a făcut o demonstrație de aprindere a focului cu cremene și din iască ieșea doar fum, așa cum ne spusese.
Bucățile de iască prelucrată se folosesc și pentru ștergerea ochelarilor, a monitoarelor și a obiectivelor foto.
Am testat una și într-adevăr curăță bine.
Ce planuri are d-nul Máté Károly
-Să facă un muzeu al satului în următorii 10 ani -Să-și facă un atelier în toamna acestui an, unde să-și ducă toate sculele și unde să lucreze și să facă demonstrații la vizitatori.
Mesajul d-lui Máté Károly pentru noi toți
"Orice faci, trebuie iubit tare, ca să realizezi ceva. Altfel, nu merge. Când plec după iască, stau cam o săptămână. Și pe pământ dorm, în pădure; acolo unde sunt urșii, cerbii, șerpii, acolo merg. Iubesc natura. Altfel, nu pot."
Text și foto: Ana A. Negru
Mi-au trebuit 40 de ani ca să învăț meseria asta", spune d-nul Máté. "Am învățat de la părinți, de la frați, de la unchi. Asta e o meserie pentru care-ți trebuie talent, pricepere, răbdare – atât la cules, cât și la prelucrare, apoi, la vânzare."
D-nul Máté are doi băieți. Amândoi știu meșteșugul. Și soția îl ajută mult. "Eu culeg ciuperca, o prelucrez, iar la presare, mă ajută nevasta. Tot ea croiește cravatele, de exemplu."
A mai învățat și pe alții să lucreze. Are câțiva ucenici la Budapesta, la Balaton. Spune că nu lucrează chiar atât de bine ca el, dar se descurcă. Tot d-nul Máté e și cel care le furnizează materia primă. "Ei fac lucruri mai migăloase, cu material puțin, dar le vând scump. Eu pun material mult și vând ieftin, deși ar merita mult mai mult…"
D-nul Máté Károly ne-a dezvăluit din tainele și greutățile acestui meșteșug.
Cum, când și de unde se culege iasca
"Încă de când aveam 15 ani, mergeam cu tatăl meu prin munți și pășuni să căutăm iască. Fiind departe, rămâneam să dormim în pădure, până când găseam suficient material.
Iasca e de găsit pe copac de fag, la altitudini de 700 – 1400 m. În Ungaria, spre exemplu, nu există, pentru că nu e altitudine așa de înaltă și nici pășuni ca la Petroșel sau Târgu Jiu, Munții Apuseni, Baia Mare, Tisa, Ucraina.
Am un cățeluș pe care-l iau cu mine la cules. L-am învățat ca atunci când dau iasca jos din copac înalt, chiar și de 20 de m, să fugă și să mi-o aducă. La fel ca la vânătoare.
Când mergem la cules, facem zilnic 20 – 30 – 40 km, că de la un copac la altul sunt 4 – 5 km. Nu este o ciupercă ușor de găsit. Trebuie știut locul.
Cel mai bine se merge la cules toamna, pentru că nu este ursoaică și nici câini la stână. În plus, toamna e frunza căzută din copaci și se vede mai bine pădurea.
Copacii în care crește bine iasca sunt mai la pășune, nu în mijlocul pădurii, pentru că trebuie să primească și soare; altfel, materialul nu se întinde la prelucrare."
Greutățile acestui meșteșug
"Cred că peste vreo 20 de ani, meseria asta va dispărea, pentru că nu găsim material.
Anul ăsta nu a fost recoltă. Nici primăvara, nici vara. Poate toamna, dacă o să fie ploaie.
Plătesc 500 – 800 – 1000 lei până la Motru, Târgu Jiu, apoi mă mai costă să stau o săptămână acolo ca să culeg și n-am câștig aproape deloc. Pe an, găsesc 10 – 20 de bucăți de iască de calitate foarte bună, iar din cele mici, din care de obicei facem frunzele, găsim 100 – 200 bucăți."
Modul de prelucrare
"Toată iasca are în ea vierme. Cea care nu are, înseamnă că nu e bună, că e otrăvitoare.
După ce o culeg, o pun în lada frigorifică înfășurată în nailon și cu pătură deasupra, timp de 3 săptămâni ca să ‘fiarbă’ viermele în ea. După 3 săptămâni, se dă la aer. Când eram copii, găinile mâncau viermii din ele. Acum curățăm iasca cu aparatul de spălat cu presiune, cu care curățăm și mașina. Iasca se lasă afară la uscat, pe timp nelimitat. Se poate păstra pe vecie; nu are termen de expirare, dacă e uscată bine. Trebuie să primească tot timpul aer, să nu prindă umezeală. Produsele din iască trebuie ferite de apă și foc.
Ca și mod de prelucrare, prima dată lucrez cu secera, care trebuie să fie bine ascuțită."
Iasca se curăță bine cu secera, pentru că trebuie găsit miezul, «carnea», cum zice d-nul Máté și culoarea trebuie să fie la fel pe toată suprafața, pentru că atunci înseamnă că e crescută în același timp – primăvara, vara sau toamna.
După ce se curăță iasca cu secera, se taie felii și se bate puțin, ca să se facă mai moale. Apoi se întinde și, din nou, se bate puțin, după care iar’ se întinde.
Materialul pe care ne-a făcut demonstrația avea 1 an jumătate și de-asta nu se întindea prea bine.
În iasca tânără, de obicei ștanțează frunzele ornamentale.
Elementele decorative se lipesc cu clei de oase.
D-nul Máté Károly cultivă și floare de colț; are în grădină. O folosește la decorarea produselor.
"Vara nu pot să lucrez, că am magazin. Dar iarna, fac.
Ca și timp de prelucrare, îmi trebuie cam 2 – 3 săptămâni să tai la bucăți un sac de iască. Apoi, se alege materialul: din ce fac cravate, din ce pălării, șepci, genți etc. După ce ai selectat materialul, îl întinzi și începi să lucrezi.
Pentru prelucrarea unei pălării, de exemplu, se întinde bine iasca, se pune pe formă și două zile se lasă așa. Apoi, o preia nevasta, o măsoară, croiește. Niciodată nu am măsurat timpul. N-aș putea spune cât îmi ia să fac o pălărie. Lucrăm seara și chiar noaptea la 2:00 sau la 3:00. Ziua nu putem lucra, că ne vizitează oamenii.
La prima folosire, dacă mă grăbesc, pun iasca în apă caldă cca 4 – 5 ore, ca să se înmoaie. Dacă nu e grabă, atunci pot s-o las în apă rece de seara până dimineața. Nu e bine nici să fie prea udă, că atunci nu pot s-o țin, iar dacă nu e suficient de udă, nu se întinde. Deci trebuie să știi cât s-o lași ca să poți lucra cu ea."
Ștanțele din lemn cu motive decorative (lalea, frunze, flori de colț, cerbi, trifoi cu patru foi, frunze de stejar și ghinde, câini, urși, cai, mamuți, pești etc.) și aproape toate uneltele (mai puțin două seceri) sunt moștenite de la părinți, bunici și de la unchiul său.
Înainte, ștanțele se făceau și din ceramică.
Formele pe iască se obțin prin presare cu fierul de călcat. Culoarea maro închis se obține prin presare mai îndelungată, dar ușor, ca să nu se ardă.
Ce se poate face din iască
Produsele d-lui Máté Károly sunt pălării, șepci, cravate, mileuri, genți, magneți pentru frigider (șoricei simpatici, flori) etc.
Cravate din iască
A trimis multe produse în Canada, Australia, Austria, Ungaria, Italia, Germania, Franța.
D-nul Máté Károly vinde iască și ca materie primă, gata întinsă, prețul fiind de 400 lei / mp.
Iasca cea mai mare pe care o are a fost culeasă acum 26 de ani din Maramureș și este de foarte bună calitate.
Spune că ar ieși cam două pălării din ea.
Fâșiile subțiri care-i rămân de la prelucrarea iascăi le dă la apicultori pentru foc, întrucât din ele iese numai fum și acesta e folosit la calmarea albinelor când apicultorul deschide stupul.
D-nul Máté ne-a făcut o demonstrație de aprindere a focului cu cremene și din iască ieșea doar fum, așa cum ne spusese.
Bucățile de iască prelucrată se folosesc și pentru ștergerea ochelarilor, a monitoarelor și a obiectivelor foto.
Am testat una și într-adevăr curăță bine.
Ce planuri are d-nul Máté Károly
-Să facă un muzeu al satului în următorii 10 ani -Să-și facă un atelier în toamna acestui an, unde să-și ducă toate sculele și unde să lucreze și să facă demonstrații la vizitatori.
Mesajul d-lui Máté Károly pentru noi toți
"Orice faci, trebuie iubit tare, ca să realizezi ceva. Altfel, nu merge. Când plec după iască, stau cam o săptămână. Și pe pământ dorm, în pădure; acolo unde sunt urșii, cerbii, șerpii, acolo merg. Iubesc natura. Altfel, nu pot."
Text și foto: Ana A. Negru
