Tabăra foto din Munţii Trascăului
Cu ocazia împlinirii a doi ani de revistă, echipa SATUL a organizat o tabără de fotografie în Munţii Trascăului, în perioada 12 – 14 august 2011.
Colindând dealurile - foto Ana A. Negru
Ca şi participanţi, i-am avut alături pe Andrei Baciu, Ştefan Chirobocea, Mircea Samoilă, Claudia Asanachescu, Cristian Rusu, Katherine Clinnick, George Staicu, Adrian Andrei şi subsemnata.
Prima zi de tabără am petrecut-o în satul Valea Mânăstirii, unde am vizitat localnici care duc încă un mod de viaţă tradiţional.
Aşa am aflat şi că a doua zi de dimineaţă, urma să aibă loc potcovitul boilor lui nea’ Ion, localnic din Valea Uzei, despre care v-am mai povestit şi cu care vorbisem încă din luna mai să ne primească la el în poieniţă cu corturile, pentru câteva zile.
Și cum am vrut să prindem negreşit şi potcovitul, sâmbătă dimineaţa ne-am trezit în jurul orei 5:30, ne-am împachetat lucrurile şi am pornit pe cărările împădurite ca să ajungem pe la 7 în satul vecin, acasă la nea’ Ion. Sosim, dar gazda noastră plecase deja şi am aflat de la vecinul său că a mers în Valea Inzelului să potcovească boii şi tot el ne-a arătat şi cărarea de care să ne ţinem ca să ajungem în celălalt sat. Ne-am lăsat bagajele în pridvorul lui nea' Ion și am plecat.
Am mers cam jumătate de oră prin pădure şi pe cărările de lângă, până când am ajuns la drumul principal. De acolo, am mai făcut cam cinci minute până acasă la nea’ Coaciu, potcovarul satului.
Toată treaba a durat aproape două ore.
Apoi, ne-am mai plimbat pe dealurile din zonă, în căutarea altor gospodării tradiţionale. Prea mult n-am mai zăbovit, pentru că foamea ne-a întors în poienița lui nea Ion.
Întâi ne-am instalat corturile.
Am mâncat și ne-am odihnit sub nucul lui nea' Ion.
Apoi, am plecat din nou la drum, ca să cunoaştem şi alţi oameni din zonă. Aşa am ajuns la Jenu, un tânăr fermier foarte descurcăreţ şi tată a 5 copii, care pe unii dintre noi i-a învăţat inclusiv să mulgă vaca.
Apoi am vizitat-o pe tanti Lucreţia, în vârstă de 68 de ani.
Dumneaei trăieşte într-o casă ţărănească veche, foarte frumoasă şi bine întreţinută, dar fără curent electric.
Tanti Lucreţia, chiar dacă trăieşte în condiţii grele, îi multumeşte necontenit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are.
Seara, am proiectat imaginile de peste zi pe un perete improvizat și ne-am bucurat de câteva experimente foto.
În ziua următoare, ne-am trezit din nou de dimineaţă, ca să urcăm pe dealurile unde duce nea’ Ion vacile şi boii la păscut. Asta pentru că ne spusese că de-acolo se vede foarte frumos tot satul, inclusiv mânăstirea Râmeţ. Aşa am ajuns într-o livadă mare de meri şi pe nişte dealuri, într-adevăr, foarte frumoase. Partea cea mai grea a fost să ţinem pasul cu nea’ Ion care, la rândul lui, trebuia să se ţină după animale. În zona aceea sunt foarte multe izvoare şi vitele ştiu singure drumul spre apă.
La întoarcere, luăm micul dejun, ne odihnim puţin şi mai stăm de vorbă cu nea’ Ion, care era tot cu sticla de “vin ars” (ţuică) după noi.
În aceeaşi zi, îl cunoaştem mai bine şi pe un vecin de-ai lui nea’ Ion, cu care se mai ajută la treabă. Acesta ne invită la căsuţa lui, ca să fotografiem şi acolo. Bineînţeles, mergem.
La întoarcere, mâncăm de prânz şi pentru că norii se adună, hotărâm că ar fi bine să coborâm în Valea Mânăstirii înainte să se schimbe vremea, care, de altfel, a ţinut cu noi pe toată perioada.
Strângem corturile şi bagajele, facem niște poze de grup, ne luăm rămas bun de la nea’ Ion şi coborâm spre Mânăstirea Râmeţ.
Ajungem cu bine jos şi avem suficient timp să vizităm şi mânăstirea.
Apoi, vremea chiar începe să se strice şi suntem nevoiţi să ne luăm rămas bun unii de la alţii.
Expoziții după tabără
În perioada 7 – 14 octombrie, fotografiile noastre au fost expuse la Centrul Cultural Reduta din Braşov, ocazie cu care ne-am reîntâlnit, iar între 3 – 6 noiembrie, o parte dintre fotografii au fost expuse şi în cadrul Târgului de Turism al României, organizat la Romexpo, Bucureşti.
Îi invităm pe toţi cei pasionaţi de fotografie şi drumeţii în satele româneşti tradiţionale, să ni se alăture la următoarele tabere de fotografie, ce vor fi organizate de revista SATUL şi pe care le vom anunţa aici, pe site.
Text: Ana A. Negru
Foto: Andrei Baciu, Ștefan Chirobocea, Mircea Samoilă, Cristian Rusu, Adrian Andrei, Ana A. Negru
Aşa am aflat şi că a doua zi de dimineaţă, urma să aibă loc potcovitul boilor lui nea’ Ion, localnic din Valea Uzei, despre care v-am mai povestit şi cu care vorbisem încă din luna mai să ne primească la el în poieniţă cu corturile, pentru câteva zile.
Și cum am vrut să prindem negreşit şi potcovitul, sâmbătă dimineaţa ne-am trezit în jurul orei 5:30, ne-am împachetat lucrurile şi am pornit pe cărările împădurite ca să ajungem pe la 7 în satul vecin, acasă la nea’ Ion. Sosim, dar gazda noastră plecase deja şi am aflat de la vecinul său că a mers în Valea Inzelului să potcovească boii şi tot el ne-a arătat şi cărarea de care să ne ţinem ca să ajungem în celălalt sat. Ne-am lăsat bagajele în pridvorul lui nea' Ion și am plecat.
Am mers cam jumătate de oră prin pădure şi pe cărările de lângă, până când am ajuns la drumul principal. De acolo, am mai făcut cam cinci minute până acasă la nea’ Coaciu, potcovarul satului.
Toată treaba a durat aproape două ore.
Apoi, ne-am mai plimbat pe dealurile din zonă, în căutarea altor gospodării tradiţionale. Prea mult n-am mai zăbovit, pentru că foamea ne-a întors în poienița lui nea Ion.
Întâi ne-am instalat corturile.
Am mâncat și ne-am odihnit sub nucul lui nea' Ion.
Apoi, am plecat din nou la drum, ca să cunoaştem şi alţi oameni din zonă. Aşa am ajuns la Jenu, un tânăr fermier foarte descurcăreţ şi tată a 5 copii, care pe unii dintre noi i-a învăţat inclusiv să mulgă vaca.
Apoi am vizitat-o pe tanti Lucreţia, în vârstă de 68 de ani.
Dumneaei trăieşte într-o casă ţărănească veche, foarte frumoasă şi bine întreţinută, dar fără curent electric.
Tanti Lucreţia, chiar dacă trăieşte în condiţii grele, îi multumeşte necontenit lui Dumnezeu pentru tot ceea ce are.
Seara, am proiectat imaginile de peste zi pe un perete improvizat și ne-am bucurat de câteva experimente foto.
În ziua următoare, ne-am trezit din nou de dimineaţă, ca să urcăm pe dealurile unde duce nea’ Ion vacile şi boii la păscut. Asta pentru că ne spusese că de-acolo se vede foarte frumos tot satul, inclusiv mânăstirea Râmeţ. Aşa am ajuns într-o livadă mare de meri şi pe nişte dealuri, într-adevăr, foarte frumoase. Partea cea mai grea a fost să ţinem pasul cu nea’ Ion care, la rândul lui, trebuia să se ţină după animale. În zona aceea sunt foarte multe izvoare şi vitele ştiu singure drumul spre apă.
La întoarcere, luăm micul dejun, ne odihnim puţin şi mai stăm de vorbă cu nea’ Ion, care era tot cu sticla de “vin ars” (ţuică) după noi.
În aceeaşi zi, îl cunoaştem mai bine şi pe un vecin de-ai lui nea’ Ion, cu care se mai ajută la treabă. Acesta ne invită la căsuţa lui, ca să fotografiem şi acolo. Bineînţeles, mergem.
La întoarcere, mâncăm de prânz şi pentru că norii se adună, hotărâm că ar fi bine să coborâm în Valea Mânăstirii înainte să se schimbe vremea, care, de altfel, a ţinut cu noi pe toată perioada.
Strângem corturile şi bagajele, facem niște poze de grup, ne luăm rămas bun de la nea’ Ion şi coborâm spre Mânăstirea Râmeţ.
Ajungem cu bine jos şi avem suficient timp să vizităm şi mânăstirea.
Apoi, vremea chiar începe să se strice şi suntem nevoiţi să ne luăm rămas bun unii de la alţii.
Expoziții după tabără
În perioada 7 – 14 octombrie, fotografiile noastre au fost expuse la Centrul Cultural Reduta din Braşov, ocazie cu care ne-am reîntâlnit, iar între 3 – 6 noiembrie, o parte dintre fotografii au fost expuse şi în cadrul Târgului de Turism al României, organizat la Romexpo, Bucureşti.
Îi invităm pe toţi cei pasionaţi de fotografie şi drumeţii în satele româneşti tradiţionale, să ni se alăture la următoarele tabere de fotografie, ce vor fi organizate de revista SATUL şi pe care le vom anunţa aici, pe site.
Text: Ana A. Negru
Foto: Andrei Baciu, Ștefan Chirobocea, Mircea Samoilă, Cristian Rusu, Adrian Andrei, Ana A. Negru
