Orga - instrumentul care te conectează cu istoria şi cu sufletele altor oameni

A trebuit să înveţe limba română, pe care acum o vorbeşte chiar foarte bine. Adaptarea a fost uşoară, pentru că, începând din 1996, a venit din Elveția în România anual, pentru diferite proiecte şi, în prezent, conduce împreună cu d-nul Ferdinand Stemmer atelierul unde elevii devin, nu doar foarte buni constructori de orgi, ci ajung să se descopere pe ei înşişi, să fie mai performanţi şi mai încrezători în forţele proprii. D-na Barbara Dutli ne mărturisește: “Într-o lume concentrată pe a face totul rapid şi pe lucruri de moment, care ţin cont doar de prezent, meseria pe care mi-am ales-o e foarte specială, pentru că e important să te întorci în timp, la rădăcinile acestui meşteşug, cu 200 – 300 de ani în urmă, tocmai pentru a vedea cum au reuşit profesioniştii de atunci să construiască o orgă, folosindu-şi doar mâinile şi unelte simple, fără tehnologie modernă. E foarte important pentru noi să învăţăm de la ei şi să ducem mai departe cunoştinţele şi cultura lor. Aici, în Romania, oamenii nu-şi dau seama cât de mult ar avea de învăţat de la predecesorii lor şi cât ar avea de câştigat dacă ar păstra şi preţui cultura şi tradiţiile moştenite. Aşadar, nu e vorba doar de patrimoniul material – biserici, clădiri etc, ci e vorba şi de tradiţii, de meşteşuguri vechi, care în prezent, dacă nu sunt cu adevărat puse în valoare, riscă să se piardă. Construcţia de orgi e unul dintre meşteşugurile foarte vechi din România, care face parte din cultura acestei ţări. Însă, vedeţi că din cauza restricţiilor din timpul comunismului, generaţiile de constructori de orgi profesionişti au dispărut, iar în atâta timp în care au fost neglijate, cele peste 1000 de orgi din România au ajuns să se deterioreze, unele chiar foarte grav. Aşa că, e momentul să începem să formăm noi generaţii de constructori de orgi şi să reintroducem acest meşteşug ca şi meserie. Acesta e scopul nostru şi de aceea suntem aici. Instrumentul care leagă Un moment foarte special, pe care mi l-a oferit practicarea acestei meserii, s-a petrecut pe când lucram la restaurarea unei orgi dintr-un sat săsesc. Eram în biserică, lucrând, când intră o femeie în vârstă şi mă întreabă când poate să vină să cânte la orgă. I-am răspuns că încă nu, pentru că nu e gata; dar poate să vină lunea viitoare, la ora 9 dimineaţa. Când a sosit ziua respectivă, la ora 9 fix, femeia era prezentă, pregătită să cânte. Am privit-o; plângea... Mi-am dat seama câtă emoţie purta în suflet, doar la gândul că va auzi din nou sunetele orgii. Apoi, a început să cânte foarte lent şi cred că o mulţime de amintiri i-au inundat sufletul şi mintea, în timp ce asculta sunetele acelea... Pentru mine, acesta a fost un moment foarte special. Am putut vedea ce conexiune puternică poate crea un instrument cu istoria, cu amintirile unui om. E uimitor! Aşadar, aceasta este o latură foarte specială a meseriei mele. E vorba despre istoria relaţiei om-instrument, pe care nimeni nu o cunoaşte; pentru că fiecare persoană în parte are propriile sale amintiri şi trăiri diferite despre aceeaşi întâmplare, în funcţie de cum a perceput-o”. ( Barbara Dutli) Text și foto: Ana A. Negru