Focurile din Joia Mare

Ritual anual pentru pomenirea şi chemarea morţilor, în satul Salcia, din judeţul DolJ În satul Salcia din comuna Argetoaia, judeţul Dolj, la aproximativ 50 de km de Craiova are loc în fiecare an ritualul “Focurile din Joia Mare“, procesiune desfăşurată în noaptea de joi, din Săptămâna Patimilor. Cele câteva sute de săteni îşi cinstesc morţii într-un stil unic. Încă de la 4 dimineaţa, se aprind focuri din coceni de porumb şi vreascuri uscate în faţa caselor, oamenii adunându-se în jurul flăcărilor pentru a-şi aminti de cei dispăruţi din lumea celor vii, pentru a-i plânge și pentru a-i chema înapoi să vadă ce s-a mai întâmplat cu familiile şi apropiaţii lor. Apoi, femeile din sat continuă ritualul printr-un pelerinaj către cimitirul de peste dealuri. Lângă fiecare mormânt, ele aprind alte focuri, ard lumânări şi aşează vase cu tămâie şi lalele pe mormântul celor răposaţi, într-u pomenirea lor. Bocetele femeilor se aud până în depărtare, iar ritualul ţine până la ziuă. Un foc mai mare este aprins în apropierea bisericii şi este întreţinut de toţi oamenii care au venit la cimitir pentru a-şi chema morţii. Deşi la această procesiune participă tot satul, nimeni nu ştie de unde provine acest obicei, însă cei mai vârstnici spun că aşa a fost dintotdeauna în ziua de Joia Mare. Chiar dacă preoţii condamnă obiceiul, despre care spun că are origini păgâne, oamenii nu vor să renunţe la chemarea morţilor. Credinţa populară spune că, atraşi de căldură, morţii s-ar ridica din mormânt. „Ne amintim de ei şi venim măcar să ne răcorim la suflet; dacă nu-i mai vedem, măcar îi strigăm”, spune o localnică. Ritualul se încheie odată cu ultimele bocete, localnicii întreţin focul central din apropierea cimitirului cu resturile de coceni şi vreascuri, iar apoi pleacă spre casă, unde femeile frământă cozonaci şi colaci pe care apoi îi oferă într-u pomenirea morţilor. Foto-reportaj: Laurențiu Nica