Diabetul zaharat
Diabetul poate fi ameliorat sau vindecat cu ajutorul unor plante care conţin principii active hipoglicemiante. Aflaţi care sunt acestea.
Afinele conţin o substanţă denumită popular insulină vegetală
Tratamentul fitoperapeutic
Ceaiurile se beau neîndulcite cu zahăr, de regulă înainte de mesele principale, în cure de lungă durată, 4 - 6 luni. Plantele pot fi folosite separat sau în amestecuri.
Cea mai eficientă plantă folosită intern este afinul (Vaccinium myrtillus) care conţine o cantitate ridicată de mirtilină – o substanţă denumită “insulina vegetală”.
Se prepară o infuzie din 1 linguriţă frunze uscate, recoltate înainte de coacerea fructelor, opărite cu 200 ml apă clocotită; se beau zilnic 2-3 ceaiuri, îndulcite numai cu zaharină, în cură de 40 de zile, cu pauză de 15 zile, după care se reia o nouă cură. Acidul mirtilcic (mirtilină+neomirtilină) stimulează secreţia lentă a insulinei şi intensifică consumul glucozei din sânge.
Efecte similare au şi fructele de afin, precum şi pulberea din frunze uscate de afin, din care se iau zilnic 3 linguriţe ţinute 5 minute sub limbă, după care se înghit cu puţină apă, într-un tratament timp de 2 săptămâni pe lună. La copiii diabetici se adaugă suc de portocale pentru a avea un gust mai plăcut.
Tecile de fasole mărunţite se folosesc sub formă de decoct (1-2 linguri la 250 ml apă) care se fierbe 10-15 minute şi se beau 3-4 căni pe zi, având un puternic efect diuretic şi depurativ (curăţirea de toxine). Tot din teci se face o extracţie concentrată cu 4 linguri puse la macerat peste noapte într-un litru de apă; în dimineaţa următoare se fierbe până când lichidul scade la jumătate şi se bea în cursul zilei.
Alte plante utilizate în scăderea glicemiei:
- frunze de anghinare (infuzie din 1 linguriţă la 250 ml apă) din care se beau zilnic 2-3 căni într-o cură de 20-30 de zile, cu pauze egale cu durata curei;
- frunze de dud (1-2 linguri la 200 ml apă), se beau 2-3 căni pe zi;
- frunze de nuc (1 linguriţă la 200 ml apă), se beau 2 căni pe zi sau o doză mai concentrată cu 4 linguri la cană din care se iau 3 linguri pe zi;
- rădăcini de brusture (infuzie din 1 lingură rădăcini uscate la 250 ml apă) din care se beau 2-3 căni pe zi;
- frunze de urzică vie (infuzie din 1 lingură la 250 ml apă clocotită) din care se beau 2-3 căni pe zi, având efecte diuretice, hemostatice, antimicrobiene şi hipoglicemiante;
- frunze de salvie (infuzie din 2 linguriţe la 250 ml apă), din care se beau 2-3 căni pe zi, cu efecte antiseptice, coleretice, carminative şi hipoglicemiante.
Bune efecte au şi tratamentele cu frunze de frag şi coacăz negru, flori de coada şoricelului, herba de saschiu (Vinca), ciumarea, ciocul berzei, ţintaură şi rădăcini de obligeană sau cicoare.
S-a constatat că după consumul la prânz a 200-300 g rădăcini proaspete de cicoare, fierte şi asezonate cu ulei crud, glicemia scade cu 44%. În reţetele combinate se folosesc proporţii variate din mai multe specii vegetale cu proprietăţi antiglicemiante. În afara plantelor menţionate mai sus se mai adaugă: cerenţel, ienupăr, isop, mentă, merişor, mesteacăn, păpădie, pir, roiniţă, soc, tătăneasă, trei-fraţi-pătaţi, troscot. La fiecare cană de ceai complex se adaugă o linguriţă de bitter suedez. Plantele rămase după strecurarea ceaiului se folosesc sub formă de cataplasmă pusă, peste noapte, pe zona pancreatică şi hepatică. În raport cu rezultatul tratamentului în scăderea glicemiei se poate reduce cantitatea de ceai, continuându-se cu o doza zilnică de întreţinere.
Regimul alimentar
Tratamentul contra diabetului trebuie să fie însoţit de o alimentaţie săraca în glucide şi lipide, dar cu respectarea unui echilibru între factorii nutritivi.
Proteinele vor fi procurate, mai ales, din produse de origine animală (carne de pasăre), lipidele, glucidele, vitaminele şi sărurile minerale vor fi asigurate din produse vegetale.
În ultimii ani, diabetul a făcut tot mai multe victime, mai ales în rândul copiilor, din cauza alimentaţiei iraţionale, atât datorată sărăciei, cât şi a excesului de mâncare în familiile bogate.
Boala poate fi prevenită printr-o alimentaţie corectă, cu maxim 160 g glucide pe zi, corelată cu multă mişcare, somn de 8 ore şi controale periodice ale glicemiei. În fiecare zi sunt recomandate salate proaspete din legume cu proprietăţi hipoglicemiante şi cu conţinut de zaharuri sub 5%: varză, conopidă, fasole verde, ştevie, lobodă, lăptucă, spanac, vinete, tomate, ardei gras, andive, morcov, ţelină, ridichi, castraveţi, dovlecei.
Nu va fi neglijat consumul de praz, ceapă şi un macerat din usturoi (3 căpăţâni mari se macereaza timp de 10-14 zile în 1 litru ţuică de 400 din care se ia câte 1 linguriţă în fiecare zi, înainte de micul dejun). Verdeţurile şi salatele vor fi stropite cu puţin suc de lămâie şi condimente vegetale pentru îmbunătăţirea gustului.
În timpul primăverii şi verii se va consuma suc de urzici (100-150 ml/zi) precum şi sucuri de legume proaspete, amestecate în proporţie de 1: 3 cu zeamă de cartofi sau bulion de legume.
Spre toamnă – iarnă se va consuma sucul de rădăcinoase (morcov, ţelină, sfeclă roşie, pătrunjel, păstârnac) amestecat, în proporţie de 3: 1, cu zeamă de cartofi sau bulion şi puţin suc de lămâie.
Este indicat să se consume zilnic cât mai multă ceapă, de preferat ceapă roşie sau tinctură din 60 g bulbi de ceapă roşie tocată şi macerată, 4-7 zile, în 100 ml alcool 900, din care se iau câte 30 de picături de 3 ori pe zi, eventual cu puţină apă sau ceai neîndulcit, timp de 3-4 zile consecutiv. Prin stoarcere, se obţine suc de ceapă din care se iau câte 10-15 picături de 3 ori pe zi, la orele 10, 14 şi 17.
În afară de legume proaspete, sunt benefice fructele proaspete cu conţinut sub 10% zaharuri (mere, cireşe timpurii, vişine, caise, piersice, gutui, lămâi cu zaharină, portocale, mandarine, afine, fragi, zmeură, căpşuni) precum şi fructe uleioase (alune, nuci) care compensează nevoia de făinoase.
Cu restricţii cantitative se pot mânca supe de carne şi fasole, carne slabă, peste, mazăre verde, cartofi piure, mâncăruri de urzici cu ochiuri, măsline, soia, ouă, lapte degresat, iaurt, brânză, telemea, caşcaval, pâine integrală (prăjită sau coajă de pâine), lapte de soia, unt, ulei, margarină, fulgi de ovăz, orez, griş, grâu germinat, borş de tărâţe, drojdie de bere etc. Toate acestea asigură necesarul de vitamine şi de minerale.
Se vor lua 4 mese pe zi, în linişte, fără grabă, cu mestecare completă a alimentelor.
În cazul diabetului insulino-dependent este interzis repausul alimentar absolut, numai cu lichide, deoarece este necesar să se asigure un plafon minim de substanţe nutritive de 70-90 g proteine, 80-100 g grăsimi şi 120-150 g glucide.
În restricţiile faţă de plafonul de zaharuri se impune o mare atenţie la consumul unor alimente care, la 100 g, conţin peste 50 g glucide (miere de albine, dulceaţă, făină de grâu, paste făinoase, pâine albă, fulgi de ovăz, fasole uscată, ciocolată. În schimb se pot mânca fără rezerve produsele care conţin sub 10 g glucide /100 g (tomate, lapte de vacă, brânză de vaci, iaurt, fasole păstăi, varză, conopidă, morcov, ridichi, praz, sfeclă roşie, ţelină, mere domneşti, gutui, portocale, afine, căpşuni, coacăze, fragi).
Lipidele sunt necesare ca depozite de calorii (9 kilocalorii/gram) dar nu trebuie să depăşească 25-30% din valoarea totală calorică zilnică.
Proteinele, de origine animală sau vegetală, constituie substanţe absolut utile pentru ţesuturi, având rol plastic şi energetic, dar nu pot depăşi 15% din valoarea calorică totală (1 g proteine conţin 5,6 kilocalorii).
În funcţie de necesarul alimentar zilnic se poate aprecia că farfuria la masă poate fi împărţită în 5 părţi: 2/5 cu legume şi fructe, 2/5 cu pâine, orez, griş, cartofi sau paste făinoase şi 1/5 carne, peşte, brânză şi ouă. Când apare senzaţia de foame sau de ameţeală se pot consuma, la alegere, 250 ml iaurt cu 3-4 frunze proaspete de ţelină tocate sau cu 1 lingură tărâţe de grâu, 1 felie de graham cu unt sau margarină, 2 linguri brânză de vaci, spuma unui albuş de ou cu fructe, 200 g salată de varză albă, 2 roşii, 1 castravete ras şi 2-3 mere rase.
Sunt interzise sau au restricţii cantitative în consum:
- carne de porc, peşte gras, grasimi animale, supe de carne, ulei rafinat;
- cartofi prăjiţi, fasole uscată, ciuperci;
- pâine albă şi paste făinoase;
- zahăr şi produse zaharoase (dulciuri rafinate, ciocolată, cacao, dulceţuri, rahat, gemuri, miere de albine, îngheţate);
- fructe cu peste 15% glucide (struguri, prune, pere, stafide, banane, curmale, smochine etc);
- vinuri dulci şi roşii, bere, alcooluri tari, băuturi răcoritoare industriale.
S-a stabilit că riscul de diabet insulino-dependent creşte cu 83% în rândul marilor băutori de răcoritoare carbogazoase.
Regimul de viaţă
Pentru persoane cu diabet se recomandă multă mişcare, exerciţii fizice în aer liber, mers pe jos minim 15 minute, mers cu bicicleta, jogging şi sporturi moderate (tenis, canotaj, înot).
Dimineaţa se vor face exerciţii de respiraţie (de 10 ori pe zi), o periere uscată pe corp urmată de duşuri moderate (33-370C) şi un jet direct pe picioare şi braţe timp de 5-6 secunde cu apă rece şi frecţii de jos în sus. Se vor evita stresul psihic, stările conflictuale şi orice traumă psiho-morală.
Anual, se vor face 1-2 analize privind glicemia, mai ales la persoanele cu ereditate diabetică, supraponderali, hipertensivi şi la femeile care au născut copii macrosomi (cu greutate peste 4 kg).
Se urmăreşte permanent evitarea sedentarismului, a obezităţii şi a factorilor infecţioşi.
Tratamentul balneoclimateric
Se va face în staţiunile Govora, Călimăneşti, Olăneşti, Căciulata cu ape alcaline (sulfurate sodice, magneziene şi calcice) şi în staţiunile Bodoc, Borsec, Slănic-Moldova şi Tinca, cu ape alcaline bicarbonatate sodice. La domiciliu, se vor consuma ape îmbuteliate din staţiunile Bodoc şi Tinca, ale căror vechime să nu depăşeasca 3 luni de la data preluării. Se beau dimineaţa şi după-amiaza, totalizând 750 ml pe zi.
Dacă în vremurile trecute, diabetul era considerat o boală nevindecabilă pentru tot restul vieţii, în prezent, cunoştinţele asupra instalării şi evoluţiei bolii precum şi tehnicile elaborate permit învingerea acestei maladii prin prevenirea şi scăderea glicemiei din sânge şi prin reducerea radicală a dependenţei de insulină externă.
Autor: prof. univ. dr. Constantin MILICĂ