Comuna Şieu din Bistriţa-Năsăud
Descoperiţi satul Şieu din judeţul Bistriţa-Năsăud, cu obiceiurile şi tradiţiile sale.
Panoramă cu satul Şieu din judeţul Bistriţa Năsăud. Foto: Ionuţ Drăgan
Comuna Şieu este aşezată în partea sud-estică a judeţului Bistriţa –Năsăud şi este străbătută de râul cu acelaşi nume, Şieu. Faţă de oraşul reşedinţă de judeţ – Bistriţa, comuna Şieu se află la 28 de Km, iar faţă de oraşul Reghin, la 36 de Km. Istoria comunei Şieu este strâns legată de cea a judeţului Bistriţa-Năsăud şi a regiunilor vecine.
De-a lungul anilor, comuna Şieu a fost stăpânită şi populată de familii de boieri români, maghiari şi saşi.
Datorită acestor influenţe, convieţuiri, ţăranul român ardelean şi-a păstrat ţinuta de om gospodar, luând ce este mai bun de la vecinii săi saşi şi maghiari. Astfel, astăzi Şieul este o comună din nordul Ardealului, curată, cu gospodării bine îngrijite, fiecare lucru fiind aşezat la locul lui.
În limitele sale administrative, comuna Şieu cuprinde şi satele Ardan, Soimus şi Posmus.
Fiecare dintre aceste sate este renumit datorită trecutului său şi tradiţiilor păstrate de-a lungul anilor.
Satul Ardan este situat la poalele munţilor Călimani şi este renumit datorită ciobanilor cu turmele lor de oi pe care le au în păşunile cu iarbă proaspătă a acelor munţi.
Satul Soimus este de asemenea un loc de poveste datorită pădurilor din jurul său, fiind renumit pentru lemn.
Iar în satul Posmus există un stejar secular din anul 1405, acesta fiind situat pe un vechi domeniu boieresc, cunoscut sub numele de Castelul Teleki.
Oamenii Şieului sunt mari iubitori de animale. Ei spun că, dacă ai grijă de animal, îl hrăneşti bine şi îl ţii curat, el te răsplăteşte prin ajutorul acordat la muncile de zi cu zi, de aceea, aici la Şieu am văzut cei mai frumoşi cai din zona Bistriţei şi Năsăudului.
Fiind o zonă de deal, iar în depărtare se zăresc munţii Călimani, caii sunt puternici şi vânjosi, fiind de mare ajutor oamenilor pentru căratul lemnelor, fânului şi altor lucruri necesare gospodăriei.
Şieu, satul copilăriei
Iubesc acest sat pentru că este satul copilăriei mele; aici am crescut până la 6 ani şi aici veneam în fiecare vacanţă de vară, găsind Şieul la fel, neschimbat, cu aceiaşi oameni muncitori şi plini de viaţă, care îşi lucrau pământul, mergeau la cosit şi la strâns fânul, cu aceeaşi fericire şi bunăvoinţă rămasă până astăzi.
Îmi aduc aminte că, de fiecare dată, în timpul şcolii, şi mai ales în clasele primare, spre sfârşitul anului şcolar, mă gândeam cu emoţie şi mult drag la zilele călduroase de vară ce le voi petrece la Şieu, alergând prin grădină, ajutându-l pe bunicul la strânsul fânului şi la mers în pădure după lemne.
Veneam la Şieu cu mare drag şi nu de puţine ori s-a întâmplat ca, eu şi sora mea Raluca, să ajungem la bunici încă dinainte de încheierea anului şcolar. Bunicul venea să ne ia din Bucureşti, mergeam cu trenul şi călătoream o noapte întreagă, dar eram amândoi tare fericiţi şi nerăbdători să ajungem. Odată ajunşi, ne reîntâlneam cu partenerii de joacă : Tudor, Emiluţa, Florin, Ionela şi Oana. Cu ei alergam toată ziua pe dealurile Şieului, mergeam «la vale » la scaldat, mergeam la Posmus la strâns de cireşe, mergeam prin pădure la strâns de bureţi, întindeam pătura pe iarba proaspăt cosită a grădinii, toată ziua ne era ocupată…
Am avut o copilărie fericită petrecută acolo şi, de fiecare dată când îmi aduc aminte, retrăiesc cu plăcere acele clipe.
« Maialul »
Sărbătoarea câmpenească din Şieu
Şieul, ca orice sat ardelean care se respectă, are şi o sărbătoare proprie, care se numeşte prin părţile locului « Maial », cu ocazia căreia, oamenii se îmbracă în costume tradiţionale, au loc dansuri populare, cântece, defilări de fanfare.
La această sarbatoare, şi caii sunt împodobiţi cu motive tradiţionale, iar tinerii feciori ai satului, fiind călare, îşi prezintă mareţi frumoşii cai.
Este o sărbătoare a satului pe care oameni o încep de dimineaţă, mergând la Biserică, la Sfânta slujbă de duminică, după care se strâng în centrul comunei şi asistă la spectacolul oferit în cinstea lor.
Această serbare are loc la început de vară şi se spune că dacă în această zi este frumos, soare şi cald, aşa va fi toată vara prin părţile locului.
Acestea fiind spuse, vă invit să mergeţi la Şieu să descoperiţi singuri acest loc minunat din judeţul Bistriţa-Năsăud şi vă asigur că o să rămâneţi plăcut impresionaţi.
Text şi foto: Ionuţ Drăgan
De-a lungul anilor, comuna Şieu a fost stăpânită şi populată de familii de boieri români, maghiari şi saşi.
Datorită acestor influenţe, convieţuiri, ţăranul român ardelean şi-a păstrat ţinuta de om gospodar, luând ce este mai bun de la vecinii săi saşi şi maghiari. Astfel, astăzi Şieul este o comună din nordul Ardealului, curată, cu gospodării bine îngrijite, fiecare lucru fiind aşezat la locul lui.
În limitele sale administrative, comuna Şieu cuprinde şi satele Ardan, Soimus şi Posmus.
Fiecare dintre aceste sate este renumit datorită trecutului său şi tradiţiilor păstrate de-a lungul anilor.
Satul Ardan este situat la poalele munţilor Călimani şi este renumit datorită ciobanilor cu turmele lor de oi pe care le au în păşunile cu iarbă proaspătă a acelor munţi.
Satul Soimus este de asemenea un loc de poveste datorită pădurilor din jurul său, fiind renumit pentru lemn.
Iar în satul Posmus există un stejar secular din anul 1405, acesta fiind situat pe un vechi domeniu boieresc, cunoscut sub numele de Castelul Teleki.
Oamenii Şieului sunt mari iubitori de animale. Ei spun că, dacă ai grijă de animal, îl hrăneşti bine şi îl ţii curat, el te răsplăteşte prin ajutorul acordat la muncile de zi cu zi, de aceea, aici la Şieu am văzut cei mai frumoşi cai din zona Bistriţei şi Năsăudului.
Fiind o zonă de deal, iar în depărtare se zăresc munţii Călimani, caii sunt puternici şi vânjosi, fiind de mare ajutor oamenilor pentru căratul lemnelor, fânului şi altor lucruri necesare gospodăriei.
Şieu, satul copilăriei
Iubesc acest sat pentru că este satul copilăriei mele; aici am crescut până la 6 ani şi aici veneam în fiecare vacanţă de vară, găsind Şieul la fel, neschimbat, cu aceiaşi oameni muncitori şi plini de viaţă, care îşi lucrau pământul, mergeau la cosit şi la strâns fânul, cu aceeaşi fericire şi bunăvoinţă rămasă până astăzi.
Îmi aduc aminte că, de fiecare dată, în timpul şcolii, şi mai ales în clasele primare, spre sfârşitul anului şcolar, mă gândeam cu emoţie şi mult drag la zilele călduroase de vară ce le voi petrece la Şieu, alergând prin grădină, ajutându-l pe bunicul la strânsul fânului şi la mers în pădure după lemne.
Veneam la Şieu cu mare drag şi nu de puţine ori s-a întâmplat ca, eu şi sora mea Raluca, să ajungem la bunici încă dinainte de încheierea anului şcolar. Bunicul venea să ne ia din Bucureşti, mergeam cu trenul şi călătoream o noapte întreagă, dar eram amândoi tare fericiţi şi nerăbdători să ajungem. Odată ajunşi, ne reîntâlneam cu partenerii de joacă : Tudor, Emiluţa, Florin, Ionela şi Oana. Cu ei alergam toată ziua pe dealurile Şieului, mergeam «la vale » la scaldat, mergeam la Posmus la strâns de cireşe, mergeam prin pădure la strâns de bureţi, întindeam pătura pe iarba proaspăt cosită a grădinii, toată ziua ne era ocupată…
Am avut o copilărie fericită petrecută acolo şi, de fiecare dată când îmi aduc aminte, retrăiesc cu plăcere acele clipe.
« Maialul »
Sărbătoarea câmpenească din Şieu
Şieul, ca orice sat ardelean care se respectă, are şi o sărbătoare proprie, care se numeşte prin părţile locului « Maial », cu ocazia căreia, oamenii se îmbracă în costume tradiţionale, au loc dansuri populare, cântece, defilări de fanfare.
La această sarbatoare, şi caii sunt împodobiţi cu motive tradiţionale, iar tinerii feciori ai satului, fiind călare, îşi prezintă mareţi frumoşii cai.
Este o sărbătoare a satului pe care oameni o încep de dimineaţă, mergând la Biserică, la Sfânta slujbă de duminică, după care se strâng în centrul comunei şi asistă la spectacolul oferit în cinstea lor.
Această serbare are loc la început de vară şi se spune că dacă în această zi este frumos, soare şi cald, aşa va fi toată vara prin părţile locului.
Acestea fiind spuse, vă invit să mergeţi la Şieu să descoperiţi singuri acest loc minunat din judeţul Bistriţa-Năsăud şi vă asigur că o să rămâneţi plăcut impresionaţi.
Text şi foto: Ionuţ Drăgan
