Pâine cu maia și poveste - Satul tradițional românesc

Râul care străbate satul şi care poartă acelaşi nume curgea învolburat, despărţind două şiruri de case printr-un pod îngust, pe care încăpea nu mai mult de o persoană. Ca şi arhitectură, am văzut că aici predomină casele moderne, în detrimentul celor tradiţionale din lemn.<br>
Înaintând în sat, ne-am putut da seama că activităţile specifice zonei sunt agricultura, comerţul cu artizanat – în special cergi, traiste, ştergare, covoare ţesute – pe care le vedeam expuse la aproape fiecare poartă - şi agroturismul (aici fiind multe pensiuni cu specific tradiţional).<br>
<br>
Odată ajunşi în sat, am vrut să vedem întâi Biserica Săpânţa – Peri. Până acolo am mers cam 2 km, având pe o parte pădurea, iar pe cealaltă, râul Săpânţa. Drumul şerpuieşte apoi la dreapta si după cca 100 m, ajungem. Biserica este aproape ascunsă în pădure. Exteriorul este impozant. Turnul acesteia are 54 m şi este înconjurat de alte patru mici turnuleţe. Înălţimea totală a mănăstirii este de 75 m, fiind considerată cea mai înaltă construcţie de lemn din Europa. Decorul interior al bisericii este simplu, fără picturi pe pereţi, dar atmosfera este una specială, în mare parte datorată luminii naturale care e îngăduită a intra pe geamurile mici laterale. <br>
<br>
Cimitirul vesel de la Săpânţa<br>
După vizitarea bisericii, am pornit către Cimitirul Vesel – atracţia turistică a zonei şi un adevărat muzeu în aer liber. Acesta se află în centrul comunei, la biserica parohială şi cuprinde cca 1000 de monumente funerare de artă populară, cu o înfăţişare şi semnificaţii cu totul aparte. Prin specificul său, acest cimitir, datând din anul 1935 este unic în lume.<br>
Cimitirul este creaţia renumitului sculptor, pictor şi poet popular Ioan Stan Pătraş, continuată de ucenicul său Dumitru Pop, zis Tincu.<br>
Maestrul Pătraş a făurit crucile de lemn într-o manieră cât se poate de originală, reuşind, prin lucrările sale, să alunge tristeţea şi dramatismul şi să ironizeze moartea cu luciditate şi umor, punând accent pe însemnătatea vieţii. Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca un eveniment foarte solemn. Uneori, cultura aparte a acestui cimitir a fost pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într-o altă viaţă, mai bună.<br>
Crucile sunt sculptate în lemn de stejar, apoi pictate şi îmbogăţite cu epitafuri în versuri populare, majoritatea având o notă de umor, fapt ce a atras şi denumirea de „Cimitirul Vesel”. Fiecare epitaf surprinde în modul cel mai sugestiv momente din viaţa celui răposat – ce meserie a avut, ce i-a plăcut să facă în viaţă, câţi copii a avut, cauza morţii.<br>
Toate crucile sunt vopsite în nuanţe de albastru, aşa-numitul „albastru de Săpânţa”, cu ornamente realizate în culori vii: roşu, verde, galben, negru. Deasupra epitafului, se află chipul răposatului pictat în culori aprinse, surprins într-un moment esenţial al vieţii sale. Personajele sunt în mişcare, active, adesea zâmbitoare. <br>
Originalele monumente din Săpânţa rămân un loc de pelerinaj unic în lume.<br>
<br>
<i>Text și foto: Ana A. Negru</i>